Articolul de astazi nu este despre vreun calculator, ci este despre o teleimprimanta militara: Gretag KFF 58A, produsa de compania elvetiana Gretag (Gretacoder Data System). Numele deriva din “Krypto-Funk-Fernschreiber” (teleimprimanta radio criptografica) si 58 de la anul lansarii, 1958.
Gretag era un producator elvetian independent de sisteme de criptare, in afara celor produse pentru armata a mai furnizat echipamente de criptare bancilor elvetiene. Serviciile de informatii ale SUA (CIA, NSA) au incercat fara folos sa preia controlul asupra companiei Gretag, drept urmare compania a fost considerata o amenintare serioasa pentru securitatea SUA. Se estimeaza ca spre sfarsitul anilor 70, aproximativ 7% din textele criptate cu aparate Gretag nu au putut fi decodificate de catre NSA. Si serviciile de informatii germane au fost interesate in a prelua controlul asupra companiei Gretag, de asemenea fara succes. In 1991, CIA a reusit prin intermediul companiei de telefonie AT&T sa achizitioneze compania elvetiena, avand astfel acces la toti algoritmii de criptare si la tot echipamentul folosit pentru criptarea tranzactiilor bancare.
Teleimprimanta prezentata astazi, KFF 58A, face parte dintr-un sistem de comunicatii criptate al armatei elvetiene si a fost produsa incepand cu anul 1958. La momentul lansarii era unul dintre cele mai performante sisteme de comunicatii cu criptare in timp real din lume. A fost scos din uz si declasificat in 1995.
Sistemul continea 2 componente:
Teleimprimanta KFF58A
Si unitatea de criptare TC-58
Sistemul putea fi folosit atat in locatii fixe, cat si in cadrul unor unitati mobile, fiind instalate la bordul unor vehicule militare VW sau Steyr:
O configuratie completa arata astfel:
In colectia noastra a fost adaugata doar teleimprimanta, exemplarul a intrat in folosinta in decembrie 1967 si a fost in uz pana spre sfarsitul anilor 80.
Pentru transmiterea mesajelor se folosea statia radio pe unde scurte SE-222. Intrucat criptarea si emisia/receptia mesajelor genera probleme de sincronizare, aparatul era dotat cu o memorie electromecanica de 2 x 14 biti care incepand cu anul 1968 a fost inlocuita de o memorie electronica. Viteza maxima de scriere era de 300 caractere pe minut.
In ciuda greutatii mari (75 kg inclusiv lada de transport) acest model s-a bucurat de un succes considerabil, fiind achizitionat si de armata Austriei. Singurul aspect mai putin performant era partea de printare a mesajelor, datorita faptului ca imprimarea se facea pe hartie autoadeziva care nu era intotdeauna de cea mai buna calitate.
Daca doriti sa cititi mai multe despre acest sistem, inclusiv modul in care se realiza criptarea mesajelor si alte detalii tehnice, puteti accesa urmatoarele linkuri: