Am primit o donatie deosebita: un calculator romanesc numit “Varianta Maracineanu” (nume luat de la inginerul care l-a proiectat si realizat). Calculatorul s-a vandut neoficial, sub forma de kit, cumparatorului revenindu-i datoria dar si placerea de a-l popula cu piese si a-i improviza o carcasa si tastatura. Fiecare calculator este atfel un unicat. Exemplarul primit astazi a fost achizitionat si folosit la sfarsitul anilor ’80 de Dl Tom Savu, profesor in cadrul Politehnicii Bucuresti, Facultatea de Inginerie Industriala si Robotica (fosta TCM).
Calculatorul are procesor Z80 fabricat in DDR, de 2,5 MHZz, 16 KB memorie ROM si 48 KB memorie RAM. Este o clona Spectum. Carcasa este custom made, iar tastatura este ‘ imprumutata’ de la un calculator HC, fabricat la I.C.E .Felix.
Mai jos va redam povestea calculatorului asa cum ne-a fost trimisa de catre Dl Savu:
“Eram în anul I sau II de facultate la TCM în București, 1984 sau 1985, când calculatoarele ZX Spectrum începuseră deja să apară în România. Un coleg palestinian, Bashar, care aducea tot felul de lucruri de la Timișoara, mi-a promis că îmi va aduce un Spectrum original, dar nu a reușit.
Trecând prin cămine, în drumul meu spre podul Grant, am văzut un afiș lipit pe un stâlp: ”Vând compatibil Spectrum”. Am rupt afișul să nu îl vadă și altcineva și am fugit acasă să îi cer mamei 3.000 de lei, o sumă mare la acele vremuri, un salariu bun de inginer.
Exact 3.000 de lei costa pe vremea aceea o întrerupere ilegală de sarcină, așa că mama, care dădea cu aspiratorul când am ajuns eu acasă, era să leșine când am întrebat-o dacă îmi poate da suma aceea.
– Pentru ce îți trebuie?
– Să-mi iau un calculator
– Aaaa, da mamă, cum să nu, a răsuflat mama ușurată.
Nu mai pot spune exact dacă cel de la care am cumpărat calculatorul era chiar dnul Mărăcineanu sau unul dintre colaboratorii dânsului. Rețin însă și acum camera de lucru, plină de plăci, componente, scule și cărți.
Făcusem rost de pe undeva de un manual de programare pentru Spectrum, îl citeam pe sub bancă în timpul cursurilor, am luat și câteva note mici din cauză că dedicam foarte mult timp calculatorului.
Am primit și un fel de broșură mică, probabil fotocopiată, un fel de memento cu instrucțiunile procesorului Z80.
Eram la TCM, pe vremea aceea învățam Fortran și perforam cartele, nu aveam multe cunoștințe despre calculatoare sau programare, mi-a luat ceva timp să învăț cum se poate programa direct în limbaj de asamblare.
Carcasa era dintr-o tablă groasă, vopsită în albastru, iar tastatura era făcută cu microswitch-uri acoperite cu o coală fotocopiată pe care erau desenate tastele, iar pentru protecție, deasupra foii de hârtie, era o folie de plastic transparent.
Obișnuiam, în grupa de la facultate, să organizăm propriul Pronosport, pariam fiecare câte cinci lei și câștiga cine ghicea mai multe rezultate. Printre primele programe a fost unul în care introduceam pariurile făcute de colegi, apoi actualizam rezultatele în timp real, ascultând la radio. Colegii mă sunau când se dădea câte un gol și eu le spuneam câte rezultate au ghicit și pe ce loc sunt.
Îmi era greu să îmi imaginez atunci cum vor evolua calculatoarele. Știu că i-am spus unui coleg: ”calculatorul ăsta are memoria de 64 kb, iar eu până acum nu am scris niciun program mai mare de 32 kb, așa că …..”.
Am mai pățit ceva similar când mentorul meu, profesorul Andrei Szuder, s-a întors din Franța și mi-a adus niște dischete, cred că prin 1991. Lucram la vremea aceea pe un 286, în DOS, tastam foarte repede. Am instalat programul de pe dischete, l-am testat, apoi l-am dezinstalat și i-am spus: ”domnule profesor, asta e ceva pentru copii, tot felul de desene și imagini, se lucrează greu în el”. Era vorba de Windows …
Revenind la ”Spectrum”-ul meu, am lucrat atât de mult pe el în facultate încât trebuia să îi țin sursa răcită cu un uscător de păr setat pe aer rece.
Ca să îi ajut pe colegi la laboratoare, făcusem programe care generau valorile ce ar fi trebuit măsurate la diverse lucrări și le alterau cu o componentă aleatoare pentru a simula erorile de măsurare. Nu a realizat nimeni că datele erau simulate.
Am scris programe pentru mai multe proiecte de an. Cum nu aveam acces la imprimante, fotografiam ecranul televizorului, un Sport, duceam filmul la developat și apoi introduceam fotografiile în proiect.
Pentru proiectul de diplomă am scris câteva programe, calcule de regimuri de așchiere și calcule de proiectare a ștanțelor. Pentru susținere am făcut un program care aducea în principiu cu o prezentare PowerPoint de acum, dar la nivelul anilor ‘80. Făcusem și un fel de simulare grafică a unei operații de strunjire.
Cu vreo lună înainte de diplomă mi s-a stricat televizorul, așa că veneam în fiecare zi la facultate în laboratorul profesorului Constantin Stăncescu, unde era un televizor, și lucram acolo.
Proiectele de diplomă se susțineau la etajul halei cu laboratoarele, clădirea avea o bună parte din acoperiș din sticlă, iar pe vremea aceea nu exista aer condiționat.
Fiind vară, iar eu fiind spre sfârșitul listei, calculatorul s-a încălzit și nu a mai pornit …
A fost mare ”deranj”, noroc că eram cunoscut de către cei din comisie și ceea ce lucrasem se putea vedea în proiect și în fotografii.
Pot spune că acest calculator, vedeți că vorbesc despre el la prezent, mi-a schimbat viața.
Mi-a plăcut și TCM-ul, chiar foarte mult, dar am fost un foarte bun TCM-ist care se pricepea și la programare, lucru care cel puțin în anii ’90 era destul de rar.
Morala acestor amintiri ar putea fi să îi încurajăm pe copii și pe tineri să învețe tehnologiile noi.
Din păcate, accesul la cele mai noi tehnologii este din ce în ce mai limitat. Majoritatea suntem doar utilizatori care înțeleg din ce în ce mai greu cum funcționează un aparat.
Cred, însă, că poate rămâne valabil un sfat pe care îl dau și după o carieră universitară de peste 30 de ani: atât timp cât aleg să învețe și să muncească, să îi lăsăm pe copii și pe tineri să învețe și să muncească ce le face plăcere. ” Tom Savu iulie 2024
Despre un alt exemplar Varianta Maracineanu am scris aici: Link