În 1985, la Institutul pentru Tehnică de Calcul și Informatică (I.T.C.I.) a fost lansat un proiect ambițios: dezvoltarea unui sistem de operare unitar, capabil să funcționeze pe toate tipurile de mini- și microcalculatoare românești. Scopul era standardizarea mediului de operare și crearea unei interfețe comune pentru utilizatori, indiferent de platformă.
Pentru a atinge acest obiectiv, echipele de cercetare din București, Cluj și Timișoara și-au unit forțele. Proiectul a fost botezat sugestiv „U” – de la Unix – și s-a desfășurat pe două direcții:
-
U – varianta pentru calculatoarele medii și mari din familia Felix, unde funcționa ca subsistem al sistemului de operare Helios, dar și pentru minicalculatoarele din seriile Independent și Coral.
-
U/Micro – versiunea adaptată pentru microcalculatoarele pe 16 biți, precum Felix M216, Felix-PC, sau alte sisteme compatibile IBM PC/XT/AT.
Sistemul de operare a fost conceput pe baza UNIX V7, o versiune lansată în 1979, aleasă datorită popularității sale internaționale și a versatilității în utilizare – de la sisteme mari și minicalculatoare, până la microcalculatoare pe 16–32 de biți. Acesta putea rula pe platforme diverse, construite cu microprocesoare precum Intel IAPx286, Motorola 68000, Zilog Z8000 sau National Semiconductor 16032. Printre avantajele majore ale sistemului UNIX se numărau capacitățile multitasking și multiuser, care îl făceau ideal pentru proiecte complexe. Însă cel mai important criteriu în alegerea sa a fost portabilitatea: posibilitatea de a rula pe orice tip de hardware fără modificări semnificative, permițând astfel dezvoltarea de aplicații independente de platformă.
Sistemul de operare U era organizat în trei componente esențiale:
-
Nucleul (monolitic) – cu suport pentru multitasking, disponibil fie pe suporturi autoîncărcabile (în modul independent), fie sub forma unui fișier executabil .EXE în mediul DOS;
-
Programele utilitare – o colecție de aplicații, dintre care unele funcționau exclusiv în modul bi-sistem;
-
Programele de gestionare a operațiunilor de intrare/ieșire – responsabile pentru comunicarea eficientă cu dispozitivele hardware.
Pentru a asigura o utilizare cât mai facilă, sistemul de operare includea o interfață pentru utilizator – Shell, concepută să fie simplă, intuitivă și interactivă.
În continuare, ne vom concentra asupra U/Micro, versiunea sistemului de operare destinată microcalculatoarelor, dezvoltată de un colectiv condus de ing. Vlad Țepelea în cadrul laboratorului F19 – Software de bază și aplicații pentru microcalculatoare și calculatoare personale.
U/Micro putea funcționa în două moduri distincte:
-
Modul independent – sistemul de operare era încărcat direct de pe dischetă, fără a depinde de alt software;
-
Modul bi-sistem (U/DOS) – U/Micro era lansat din interiorul sistemului DOS-PC.
Sistemul necesita o configurație hardware de tip IBM-PC, bazată pe microprocesoare Intel 8086, 8088, 80186 sau 80286, și avea nevoie de un minim de 256 KB memorie RAM pentru a funcționa corespunzător.
U/Micro include o colecție bogată de peste 200 de utilitare, organizate în mai multe categorii funcționale:
-
utilitare pentru întreținerea sistemului;
-
utilitare pentru manipularea și prelucrarea fișierelor;
-
utilitare dedicate aplicațiilor științifice;
-
instrumente pentru analize statistice;
-
utilitare specializate pentru procesarea textelor;
-
programe pentru grafică pe calculator;
-
jocuri și aplicații recreative.
Sistemul a fost livrat incepand cu 1987 în două variante distincte:
-
Structura U/Micro – compusă din:
-
Discul A, autoîncărcabil (bootabil), care conține nucleul sistemului;
-
Trei discuri suplimentare cu programe utilitare.
-
-
Structura DOS-PC – formată din:
-
Discul M1, folosit pentru generarea discurilor cu structura U/Micro;
-
Discul M2, care conține mediul de dezvoltare cross-platform, rulând sub sistemul DOS-PC.
-
Dacă aveți informații suplimentare despre acest sistem de operare, contribuții personale sau materiale relevante, vă rugăm să ne contactați. Vă mulțumim!
Surse:
- Automatica * Management * Calculatoare – amc nr 52 1986
- U-Micro Sistemul de operare – ITCI nr 13 1988
- Memento U – ITCI nr 14 1988